Propunere

Când eram mici şi soră-mea era nervoasă tare, ca să nu trântească iarăşi uşa care era deja scoasă din perete, mama o lăsa să spargă borcane. Ieşea în curte cu nişte borcane şi dădea cu ele cât putea de tare şi se descărca. Am încercat şi eu şi trebuie să recunosc că e tare terapeutic. Nu zic, sunt multe feluri în care se poate descărca omul dar eu una, dacă e să fiu sinceră, mă simt mai bine dacă distrug ceva. Nu ştiţi senzaţia aia când îţi vine să arunci cu ceva sau să spargi ceva sau să loveşti ceva??? Şi acuma ajung la partea de propunere: sticla se poate recicla oricum, nu? Dacă nu mă înşel, aşa se reciclează că e topită la început... Bun. În cazul acesta propun deschiderea unui spaţiu de spart borcane şi sticle care apoi să fie reciclate. Cred că locul ideal pentru aşa ceva ar fi undeva în centrul oraşului (în parcul central de exemplu). Se îngrămădeşte un spaţiu cu nişte pereţi înalţi, fiecare îşi aduce sticlele şi borcanele proprii, se stă frumos la coadă în faţă şi rând pe rând intră fiecare şi îşi descarcă nervii. Se pot face chiar trei asemenea separeuri, pentru diferitele culori ale sticlei, ca să putem şi recicla. O dată la o jumate de oră, cineva adună cioburile în ceva container, pe culori - evident, şi gata. Eu una mi-aş face abonament acolo. Cred că sunt şi oameni din ăia serioşi, în costum şi la cravată, care ar coborî din maşină nervoşi - din trafic dacă de nimic altceva, şi ar scoate din portbagaj borcanele... Cred că am fi cu toţii un pic mai relaxaţi. Accept şi alte propuneri la fel de practice ca a mea...