Thursday, April 17, 2008

sunetul ajunge...



De obicei dimineaţa ascult radio. Din mai multe motive. Unul ar fi că în bucătărie nu am alt instrument de ascultat orişice. Altul este că mai aud o ştire, mai aud cum e vremea, mai pică o melodie mişto, mai bat câmpii ăia doi besmetici de la radio guerilla. Îmi pică bine. Sunt şanse să îmi încep ziua bine.
Când eram în liceu, mai ales în clasa a 12-a, nu prea aveam timp să stau pe acasă că făceam o tonă de chestii. Aproape că nu o vedeam pe mama zile întregi. Atunci mama a decis că e important să ne începem bine ziua. Mă trezea cu vreo 20 de minute mai devreme ca de-obicei cu cafeaua cu lapte făcută şi cu ceva de mâncare. Astea erau cele 20 de minute dedicate special comunicării şi petrecutului de timp împreună. A fost o perioadă foarte faină de care îmi amintesc cu drag. Cu ocazia asta mama mi-a transmis dorinţa de a îmi începe bine ziua. Nu cred că cineva vrea să îşi înceapă prost ziua doar că nu cred nici că lumea conştientizează că poate fi făcut ceva special pentru a începe bine. Eu da. Eu de când nu mai stau la mama acasă am făcut diverse chestii. Nu tot timpul ascultam radio. Când eram în anul doi de exemplu beam în camera mea cafeaua cu lapte şi fumam în cameră (mare rebeliune, de fapt se fuma doar pe balcon) şi ascultam Manu Chao şi mă bâţâiam. Era fain. În ultima vreme mă delectez cu clipuleţe de pe youtube. Acuma să nu vă imaginaţi că mă trezesc şi sar direct pe calculator să caut ceva pe youtube. Atâta că în unele zile, când am mai mult timp dimineaţa, ajung din bucătărie în cameră. Aici ar fi mai simplu să explic cum arată dimineaţa mea (să nu existe dubii, e vorba de dimineţile când nu am ore de la 8): ma dau jos din pat cu greu, mă târăsc până la bucătărie şi încerc să nu fac gălăgie. Cam ăsta e momentul în care răstorn chestii şi scap chestii şi fac gălăgie. Atunci pun de cafea şi mănânc ceva Între timp merge radioul. După ce mănânc ies pe balcon să beau cafeaua (iarnă-vară tot pe balcon, acolo se fumează). După asta de obicei decid să pornesc calculatorul ca să pornesc guerilla pe net. Cândva mă enervează ceva la radio sau pur şi simplu am chef să ascult o melodie anume şi o caut pe youtube. După aia îmi tot amintesc de melodii din "tinereţe" şi le caut şi pe alea. Invariabil urmează şocul (pe cuvânt că de fiecare dată mă şochez!!!) că după 10 ani mai ştiu diverse texte tâmpite de la diverse melodii tâmpite care îmi plăceau când eram în clasa a 6-a. Azi am ascultat următoarele minunăţii de care aproape uitasem: En Vogue - Don't let go, Mariah Carey - Dreamlover, Eternal - I wanna be the only one, Mariah Carey&Boyz2men - One sweet day, ceva de la Janet Jackson, All Saints - Bootie call. A fost aşa de mişto!!! Serios. Am dansat cum dansez doar când nu mă vede nimeni (sau când mă văd doar cei mai apropiaţi), m-am prostit, am lălăit, am cântat. A fost foarte plăcut. Pot doar să recomand cu căldură tuturor să facă un mic efort şi să caute piesele "tinereţii" lor şi să încerce să le asculte acum. Neapărat trebuie dansat şi lălăit, altfel nu are farmec. Cafeaua cu lapte pe lângă ajută dar asta doar dacă beţi cafea de obicei. Aştept reacţii! Chiar sunt curioasă dacă încearcă cineva. Adică eu scriu aici una şi alta dar nu ştiu dacă cineva chiar face ceva. De exemplu nu ştiu dacă cineva chiar ascultă melodiile zilei recomandate sau nu, nu ştiu dacă cineva după ce închide blogul ăsta se mai gândeşte la ce am scris sau nu...Sunt curioasă.

La poştă


Pentru că de cele mai multe ori experienţele de la poştă sunt negative şi pentru că de cele mai multe ori tendinţa ar fi aceea de a scrie de rău despre instituţii (mai ales cele de genul poştei) am decis să menţionez azi o experienţă pozitivă la poştă. Ultima dată când am fost acolo am fost cu Natalia şi era o tanti afurisită şi rău-voitoare. Nu o să scriu despre asta că a făcut-o Nati deja (postul îl găsiţi aici). Astăzi am avut de trimis o carte. Vă zic eu că e o aventură mai aventuroasă decât pare... Să vă văd pe voi încercând să îndesaţi o carte cu o formă complet atipică pentru dimensiunile de plicuri disponibile la noi, într-un plic complet nedispus să se lipească acolo unde trebuie. Aş fi vrut să iau un plic mai scump care să îmi ofere calitatea unui autoadeziv sau ceva similar numai că nu am găsit niciunde unul în care să şi încapă cartea... Am încercat să fiu politicoasă şi zâmbitoare... trebuie să recunosc că am intrat în clădire cu dinţii strânşi şi încercând să îmi amintesc ce conţinea reclamaţia depusă de Nati acum câteva luni, pentru eventualitatea în care m-ar fi insultat şi pe mine cineva. M-am îndreptat înspre tejgheaua a cărei funcţie nu o cunosc, unde o tanti supraponderală şi neprietenoasă bârfea cu o altă tanti care părea a fi clientă. Am întrebat dacă există vreun mod anume în care trebuie ambalate cărţile sau dacă e OK în plic şi atât. Am întrebat pentru că am primit multe plicuri cu cărţi acasă, când eram mică, şi majoritatea aveau colţul tăiat. Pe atunci presupusem că nu degeaba. Azi nu mai ştiu nici eu. Cert e că e suficient un plic. După ce am scris frumos, cu litere de tipar, adresa expeditorului şi a destinatarului, m-am îndreptat cuminte înspre ghişeul unde ştiam că se trimit recomandatele. Tanti de acolo m-a îndrumat înspre colega ei, că acolo nu era nimeni la coadă. Acolo era o doamnă/domnişoară foarte aranjată şi foarte plăcut îmbrăcată. Nu numai că nu purta tradiţionala vestă de poştă ci mai avea şi o bluză tare frumoasă pe ea. Am ajuns la concluzia că ar fi un pic deplasat să o întreb de unde a cumpărat-o aşa că m-am mulţumit admirând-o. Mi s-a spus că nu e bine lipit plicul (ceea ce ştiam deja dar nu aveam altă posibilitate de a lipi) şi mi s-a dat un lipici ca să încerc să redresez problema. Nu am reuşit. Mi s-a zâmbit prietenos, cu înţelegere. Domnişoara/doamna de la ghişeu a preluat plicul de la mine şi a încercat şi ea să convingă plicul să stea închis. În final l-a capsat de vreo 4 ori sus. A făcut-o elegant, fără să ciopârţească, fără să se răţoiască la mine. Am plătit cât mi s-a cerut, am primit rest, am salutat şi fost salutată şi am plecat.
Nu a fost de fapt nimic ieşit din comun. A fost în schimb aşa cum trebuia să fie şi cred că merită menţionate şi asemenea experienţe. Ciudat mi-e de fapt că ce m-a impresionat cel mai tare e normal: domnişoara/doamna de la poştă şi-a făcut treaba. Nu e special, e normal aşa. Aţi mai păţit din astea?Adică să ieşiţi de la poştă fără nervi şi fără frustrări?

Wednesday, April 16, 2008

Melodia zilei


Hehe, dacă e miercuri, e ziua de după ziua în care difuzează americanii American Idol. Adică dacă e miercuri, e ziua de downloadat emisiunea. Mâine va fi joi, adică ziua de după ziua cu rezultatele, deci mâine se downloadează (aş putea zice descarcă dar îmi place mai tare americanismul) rezultatele. Mai pe scurt, mâine va fi joi, ziua de înjurat tembelii de americani care nu au sunat pentru cine trebuie. Astăzi fiind miercuri în schimb, este ziua de dat mare cu preferatul meu de la American Idol (David Cook - am mai pomenit de el când cu Billie Jean). Acum vreo 2 săptămâni aveam doi preferaţi numai că unul a zburat data trecută. Se pare că nu numai nemţii au gusturi proaste la muzică... Oricum, nu o să îl plâng acum pe Michael Johns (cel care a zburat) pentru că mă aştept să scoată album cândva în viitorul apropiat. O să laud prestaţia lui David Cook. Candidaţii de la American Idol au fost obligaţi să cânte piese de Mariah Carey. Pentru fete a fost mai nasol că e greu să nu compare lumea cu originalul. Băieţii s-au scos. David Cook s-a scos bestial. Tot ce pot face este să recomand clipuleţul de pe youtube, care are o calitate a imaginii execrabilă dar important e cum sună, nu? Merită spus poate că la mai puţin de 24 de ore de când a cântat piesa, clipul de pe youtube a fost văzut de peste 100 de mii de ori. Enjoy. A da, daţi clic acolo unde scrie "melodia zilei".

Friday, April 11, 2008

Melodia zilei

Dacă daţi clic pe titlu, ajungeţi pe youtube la melodia numită Heartbeat cântată de unii care-şi zic Scouting for Girls. E una din piesele alea pe care le bagă ăştia de la Radio Guerilla cam în fiecare dimineaţă în timp ce bat câmpii. În consecinţă mi-a rămas în cap de ceva vreme.

Tuesday, April 8, 2008

Băieţii de cartier

Mie îmi place de băieţii de cartier din cartierul ăsta (adică Grigorescu, Cluj). Trebuie să recunosc că au stil băieţii. Ăştia unii sunt o generaţie nouă de băieţi de cartier, estimez că au undeva între 14 şi 16 ani toţi din gaşca la care mă refer (uitasem să zic că e o gaşcă anume). Ei sunt vreo 12-14 la număr şi sunt băieţi toţi.Poate vă întrebaţi ce îmi place la ei. Ei bine îmi place de exemplu că sunt mereu acolo unde te aştepţi: în parcul din faţa blocului. Nu, nu fac mişto de ei. Serios vorbesc!!! Băieţii ăştia au stat în parc în fiecare zi, indiferent de temperaturi sau condiţii meteorologice, indiferent de ora din zi sau alte asemenea detalii. Erau în parc pe -10 grade, erau în parc pe ploaie, erau în parc în locul orelor, dimineaţa sau în locul barurilor, seara. Despre câţi băieţi de cartier putem spune că preferă ca vineri seara la ora 22 să stea "cu băieţii" în parc decât să se ducă în baruri?O altă caracteristică a lor care îmi place este că învaţă încă de acum să lucreze în echipă. Ar trebui să poată pune asta în CV cândva, come to think of it. La ce mă refer? Păi băieţii ăştia nu stau numai aşa, pe sec, în parc. Băieţii ăştia cumpără la comun câte o sticlă de cola la 2,5 litri şi o împart frăţeşte. Mai mult, ei promovează sportul în rândul tinerilor din faţa blocului. Jocurile lor preferate sunt săritul de capră şi laptele gros. De lapte gros nu ştiam exact ce e până nu mi s-a spus: este un joc la care (băieţii ăştia au aşa de multă încredere unii în alţii încât spaţiul personal nu mai contează - ce frumos!) unul stă capră iar altul îşi înfige capul (ceafa, mai exact) în fundul lui. Un al treilea îşi înfige capul în fundul celui de-al doilea şi tot aşa. Scopul final este ca după ce stau aşa vreo 3 sau 4 băieţi, un al 5-lea de exemplu să vină alergând şi să sară în spinarea celor poziţionaţi aşa de graţios, fără ca aceştia să rupă rândurile. Cred că ar putea fi inclus jocul în sesiunile de team-building ale companiilor multi-naţionale. Păi după ce şefu îşi bagă nasul la tine în fund, nu ţi-e mai uşor să comunici cu el???Oricum, îmi susţin punctul de vedere. Băieţii aştia sunt faini! Eu n-am tăria lor de caracter...ei exersează jocul ăsta şi câte 3 ore pe zi! În fiecare zi! Da, şi eu mă întreb cât rezistă, dacă nu se plictisesc şi alte minunăţii dar ei rezistă, precum coafura din reclamă, în orice condiţii meteo.
Să nu credeţi că nu au şi o latură intelectuală! Băieţii ăştia au şi ei DC-ul pe calculatoare şi ne dau şi nouă, oamenilor din umbră, din filmele şi muzicile lor. Unii sunt aşa de drăguţi că ne-ar da şi arhivele de pe mess dacă le-am vrea! Cel mai tare îmi place că s-au gândit să ne scutească pe noi, cei nepricepuţi şi neştiutori de efortul căutării pe net a informaţiilor privitoare la filme. Au soluţionat uşor problema: filmele au pe lângă titlu comentarii ajutătoare. Câteva exemple: "comedie betonnnnnnnnnnn!!!!!!!!!!!" sau "cel mai tare" sau "n-ai mai văzut aşa ceva" sau "suuupeeeeeeer!!!". Nu, nu doar comedii proaste au pe calculatoare. Şi eu aşa am crezut dar nu, de fapt au şi documentare la greu (majoritatea de pe discovery) şi muzică. Au muzică în fişiere intitulate "iarna manelelor 2007" sau "lovitura greilor vol.1" sau "chef de chef 07". De cele mai multe ori aceste fişiere se află lângă Paraziţii sau BUG Mafia. Întotdeauna există şi folderul de "străine" unde se află restul lumii. Ce ziceţi? Nu merită lăudaţi băieţii ăştia? Primăria i-a şi recompensat: de curând au venit nişte oameni din aceia trimişi de primărie şi au pus scânduri noi la băncuţe, să nu stea băieţii numai aşa, cu fundu-n aer! Promit să încerc să revin cu o fotografie a activităţii lor preferate în curând.

American Idol vs. Deuschland sucht den Superstar


Ok. N-am mai scris de câteva zile şi acum că scriu....hm...acum scriu despre American Idol. Dar na, asta este. Aşa vrea muşchii mei. Ca mică scuză ar trebui să menţionez că nu citesc presă de scandal, nu urmăresc vieţile vedetelor, nici măcar la televizor nu mă uit (n-am). Trebuia să am şi eu o slăbiciune. Piratez cu nesimţire emisiunile de genul ăsta de pe net. Adică eu doar descarc ce alţii binevoiesc să împărtăşească...
Totul a început când mi-am dat seama că încep să îmi uit germana (relax, ajung şi la partea cu american...). Primul lucru pe care m-am decis să îl fac a fost să încerc să mă uit la ceva formă de televiziune în limba germană. Pe net sunt câteva posturi difuzate online numai că alea ba nu au semnal, ba difuzează ceva emisiune de prin ceva sat nemţesc...not really my thing. Aşa am ajuns din nou la iubitele torrenturi unde am descoperit o nouă serie din Deutschland sucht den Superstar. Am început să urmăresc emisiunea cam de când făceau ăştia castingurile prin toată Germania. Iniţial am fost foarte impresionată de talentele alese de juriu pentru a participa la concurs. Erau faini, serios. Atunci, intrând pe site-ul meu preferat cu torrenturi de seriale TV (încercam să aflu când se difuzează din nou CSI-urile şi Grey's Anatomy) am observat că tocmai începuse şi seria nouă de American Idol. Am decis să efectuez un studiu comparativ, numai aşa, fără scop, să văd cât de bine/prost stau europenii la capitolul ăsta, în comparaţie cu americanii. Oricât aş fi fost de impresionată iniţial de alegerea făcută de Dieter Bohlen & co. trebuie să recunosc că este o cu totul altă ligă cea în care se mişcă americanii. Cea mai distractivă chestie la versiunea germană de Idol mi s-a părut că aproape toate numele persoanelor care au ajuns în ultimii 10 sunt ausländeri (áusländer (germ.) [pron. áŭslendăr] (aus-län-) s.m., pl. áusländeri - dexonline.ro - ăsta unu apare şi în noul DOOM, ha!). Să dau nişte exemple de nume ale finaliştilor, ca să vedeţi la ce mă refer: Fady Maalouf, Collins Owusu, Linda Teodosiu, Stella Salato, Rania Zeriri, Monika Ivkic (se citeşte Ivchici), Thomas Godoj. Mai este unul mic şi enervant care la fiecare emisiune are altă freză şi culoare pe cap (intenţionat nu zic în cap - acolo nu prea pare să aibă multe). Ăla mic, din păcate singurul participant cu nume nemţesc (Benjamin Herd), nu prea ştie să cânte. Nici să danseze. La ultima emisiune i-a zis Bohlen o chestie drăguţă. Pe lângă faptul că l-a făcut cu ou şi cu oţet că nu ştie să cânte şi că e ridicol, i-a zis că nu trebuie să îşi facă griji că nu zboară fiindcă (aviz vorbitorilor de germană) "es gibt genug paarungwillige Teenies da draußen die für dich anrufen" (în traducere liberă, sunt destule puştioaice în călduri care să sune pentru tine). Na bun. Poate nu e aşa de amuzant dar îmi place cum sună în germană. Oricum, chestia e că principiul ăsta nu funcţionează la americani. Participanţii de la American Idol ştiu toţi să cânte. Mai mult, ei au un stil personal şi o voce specială. Adică recunoşti vocea şi dacă nu vezi mutra şi îţi cam dai seama cum va suna muzica lor dacă vor scoate un album cândva. Asta nu au nemţii. Candidaţii lor sună bine, în mare (românca ne reprezintă frumos, sincer) numai că nu au nimic special sau personal. Imită bine artişti vestiţi. Cam atât. Poate că unul sau doi din ei au un "sound" propriu. De ăia probabil o să mai auzim ori că rămân în concurs, ori că nu. Mă refer aici de exemplu la Thomas Godoj (auziţi cum sună aici) Probabil că băiatul ăsta o să şi câştige. Totuşi, ca să nu rămân eu frustrată, tare tare mi-ar plăcea să îi ascultaţi pe cei doi favoriţi ai mei din American Idol. Amândoi cântă bine aşa că nu mă pot decide doar pentru unul. Pe unul îl cheamă David Cook (click aici pentru versiunea Chris Cornell - Billie Jean cântată de David Cook) şi pe celălalt Michael Johns. Nici nu ştiu cu cine ţin mai tare (ce tare e expresia!!!cred că n-am mai folosit-o de ani întregi). Oricum, pe Michael Johns îl auziţi cântând mişto aici. Menţionez că toate linkurile de aici înlocuiesc melodia zilei din ultimele zile până azi, inclusiv. Dacă aveţi încredere în preferinţele mele muzicale, ascultaţi. Poate vă place. Aaaa, să nu uit. Că nu mă pot abţine. Dacă tot m-am dat de gol că mă uit la din astea, este şi o tipă care îmi place cum sună la americani. O cheamă Brooke White. E un pic răguşită dar sună bine şi are un stil al ei. Linkul ăsta vă duce la Every Breath you Take, aşa cum l-a cântat ea în emisiune. S-a şi corectat că i s-a părut că nu a început bine. Şi acuma serios, îi puteţi compara pe ăştia cu concurenţii de la Megastar??? E un pic ridicol. Promit să revin în curând cu chestii mai intelectuale. Vroiam neapărat să dau linkurile aşa ca a fost necesar contextul... Sunt curioasă dacă o să vă placă sau nu piesele.

Thursday, April 3, 2008

Never Ever

Din categoria am-avut-caseta-acuma-zece-ani-şi-nu-ştiu-pe-unde-
am-pierdut-o-dar-acum-este-youtube
vă prezint încă un HIT al anilor 90. Yes indeed, e muzica adolescenţei mele zbuciumate: All Saints - Never Ever.

"Never Ever"


A few questions that I need to know
how you could ever hurt me so
I need to know what I've done wrong
and how long it's been going on
Was it that I never paid enough attention?
Or did I not give enough affection?
Not only will your answers keep me sane
but I'll know never to make the same mistake again
You can tell me to my face or even on the phone
You can write it in a letter, either way, I have to know
Did I never treat you right?
Did I always start the fight?
Either way, I'm going out of my mind
all the answers to my questions
I have to find

My head's spinning
Boy, I'm in a daze
I feel isolated
Don't wanna communicate

I'll take a shower, I will scour
I will rub
To find peace of mind
The happy mind I once owned, yeah

Flexing vocabulary runs right through me
The alphabet runs right from A to Zed
Conversations, hesitations in my mind
You got my conscience asking questions that I can't find

I'm not crazy
I'm sure I ain't done nothing wrong, no
I'm just waiting
'Cause I heard that this feeling
won't last that long

Never ever have I ever felt so low
When you gonna take me out of this black hole?
Never ever have I ever felt so sad
The way I'm feeling yeah, you got me feeling really bad

Never ever have I had to find
I've had to dig away to find my own peace of mind
I've Never ever had my conscience to fight
The way I'm feeling, yeah, I just don't feel right

I'll keep searching
Deep within my soul
For all the answers
Don't wanna hurt no more

I need peace, got to feel at ease
Need to be.
Free from pain - going insane
My heart aches, yeah

Sometimes vocabulary runs through my head
The alphabet runs right from A to Zed
Conversations, hesitations in my mind
You got my conscience asking questions that I can't find

I'm not crazy,
I'm sure I ain't done nothing wrong
I'm just waiting
'Cause I heard that this feeling won't last that long

Never ever have I ever felt so low
When ya gonna take me out of this black hole?
Never ever have I ever felt so sad
The way I'm feeling yeah, you got me feeling really bad

Never ever have I had to find
I've had to dig away to find my own peace of mind
I've Never ever had my conscience to fight
The way I'm feeling, yeah, I just don't feel right x4

You can tell me to my face,
You can tell me on the phone,
Uh, You can write it in a letter, babe
'Cause I really need to know

You can write it in a letter, babe
You can write it in a letter, babe


Mi-a zis cineva că ascult "girly music"...ei bine, în adolescenţă eram derutată... Măcar mă pot lăuda că nici măcar atunci nu ascultam junk românesc de genul Genius sau mai ştiu eu ce porcării erau la modă atunci.

idee

Cred că cel mai frustrant lucru la blogăială, pentru mine cel puţin, este lipsa de feedback. Adică mi-ar plăcea să răspundă lumea, să îşi spună părerile. Exact de aia mi-am şi făcut setările în aşa fel încât să pot primi commenturi de la oricine, cu sau fără blog. Mi-ar plăcea să am un blog un pic mai interactiv decât alte bloguri. Sugestii?

Wednesday, April 2, 2008

get a life

Pentru variaţie, în loc să îi zic simplu"melodia zilei", folosesc titlul piesei. Câtă ingenuitate, nu-i aşa? Ba mai mult, pe lângă titlul cel clicuibil, vă dau şi versurile. Nu ştiu dacă sunt alea bune că nu mi se încarcă nicicum piesa de pe youtube să verific, dar din amintiri par ok...

Urma - Get a Life

Just get a life son, just get a life and your day will come
Just let it come, son, an open heart and no fears behind
Too much dust... too much dust in your eyes, on your soul
And you're sick and tired of all
But you have to stay in the line cause your life ain't mud all the time.

Keep yourself in line
Release your perfect smile
Forget the friend who lied
And breathe with arms wide open one more time.

Just put your smile on, just let it talk for the sake of your word
Just keep your head high, just watch your step while you're climbing on life
Too much dust... too much dust in your eyes, on your soul
And you're tired and ready to fall
But you have to stay in the line cause your life ain't mud all the time.

Keep yourself in line
Release your perfect smile
Forget the friend who lied
And breathe with arms wide open one more time.

Tuesday, April 1, 2008

I am what I am and that's all that I am


Nu ştiu de ce sunt aşa cum sunt. Nici de ce sunt alţii aşa cum sunt. Ştiu doar că sunt cum sunt şi nu sunt altfel. Nu pot decât să ma accept aşa cum sunt. Dacă nu aş face-o, cum m-aş mai uita în oglindă dimineaţa?
O perioadă am încercat să înţeleg de ce sunt aşa cum sunt. Am citit o tonă de articole, care mai de care mai ştiinţifice. Nu am aflat nimic. Mi-am îmbogăţit cultura generală dar nimic mai mult. Am citit cărţi despre unii şi alţii şi unele şi altele care sunt aşa cum sunt eu, sau despre care speram că ar fi aşa. Nu, nu am aflat de ce sunt aşa cum sunt. Probabil că m-a influenţat mediul, familia, modelele mele în viaţă şi viaţa în sine. Oare nu pe toţi ne influenţează, oricum am fi şi oricine am fi? Pentru că dacă da, nu e relevant ce m-a influenţat. Şi atunci, de ce contează că unii sunt cumva şi alţii altcumva?
Pe lângă faptul că nu ştiu de ce sunt cum sunt şi de ce sunt cine sunt, o perioadă lungă am trăit crezând că nu eram cum eram de fapt şi că eram altfel decât eram de fapt. Am trăit cu gândul că sunt defectă, rebut, marfă proastă, bună de aruncat la gunoi. Am crezut că sunt singura defectă. Mai eram şi adolescentă pe deasupra, adică orice aş fi fost mi-ar fi fost greu de acceptat şi suportat. La un moment dat, târziu poate, m-am trezit că nu sunt cine credeam că sunt. Că sunt altcineva. Că nu ştiu cine sunt şi cum sunt şi că mai trebuie să aflu. Între timp ştiu că nu sunt singură, că sunt şi alţii aşa cum sunt eu. Între timp ştiu cine sunt. Îmi place cine sunt. Mi-ar fi fost mult mai simplu să nu fiu cine sunt, să nu fiu cum sunt dar nu pot schimba asta. Poate alţii pot, cine ştie!?! Eu nu. Eu sunt cine sunt şi nu sunt nimic în plus şi nici în minus. Cine mă place şi mă acceptă aşa cum sunt, ştie deja cum sunt. Cine mă judecă pentru cum sunt, nu trebuie să mă placă. Tot ce îmi doresc este să nu fiu judecată pentru cine sunt. Sunt multe lucruri. Unele din "lucrurile" cu care mă identific sunt acceptabile, plăcubile chiar. Cam atât am de zis.

melodia zilei


Azi am decis să mai adaug ceva la melodia zilei: textul melodiei. Nu ştiu dacă e ceva ce voi face la fiecare melodie dar la asta una îmi place mult textul.Enjoy!

The Ditty Bops

Wishful Thinking

Why does blood turn brown when it dries
Why do the tears well up in your eyes
Why didn't I learn to ride my bike
When it was warm and sunny outside

Why can't little kids tie their shoes
Why can't the white people play the blues
Why can't I fall in love with you
It must be because of the seasons

When the leaves start falling from the trees
When the birds start flirting with the bees
When the wind starts blowing from the East to the West
Maybe you'll be the one that I like best

Clouds start forming I can't complain
'Cause I think we might be in need of some rain
When it starts pouring
Don't hide away without me

I bought an umbrella big enough for two
But it feels pretty empty under here without you
Dry as a bone but I'm still alone
I'm so gray

When you're standing in a puddle with wet feet
And your head is sore from pounding drops of sleet
When the cold and lonely hours put your heart to the test
Maybe I'll be the one that you like best

If the sky can open its eyes
And cry from up above
Let's shed some tears of joy
And fall in love

p.s. titlul clicuibil cu link înspre clipul de pe youtube;)