întrebaţi-mă cât e ceasul!!serios!

hihi. dacă nu ştiţi de ce să mă întrebaţi cât e ceasul, vă zic eu : am primit ceas nou. e frumoooos. ok. scuze, tocmai am făcut o pauză de 5 minute că am vrut să îi fac poză la ceas, să vedeţi şi voi ce frumos e :D o să fie şi poza pe undeva. probabil că o să vedeţi poza de fapt mult înainte să citiţi. nu-i bai. important e că am ceas nou. hihi :D
am mai primit ceva. adică am primit multe ceva-uri dar nu o să le fotografiez pe toate că na..nu ştiu. mi s-ar părea ciudat. oricum, ceasul trebuia arătat. cu ocazia asta, pot măcar să le mulţumesc şi nataliei şi dianei: îmi merge ca naiba mailul cel personal de pe yahoo.de şi de vreo 3 zile abia reuşesc să intru pe mail şi după aia se blochează. de aia nu vă trimit mail de mulţumiri. dar vă mulţumesc aşa, mai în public. e frumoooooos ceasul. hihi.
pentru cei care stăteau ca pe ace şi se întrebau dacă a sunat taică-meu: a sunat. de fapt să zic cum a fost toată povestea: primul mail pe care l-am primit de ziua mea a fost unul din ăla generat automat de ceva robot care îmi zicea că taică-meu îşi face ceva birthday reminder şi să dau click pe ceva link să completez data mea de naştere. şmecher, nu? atunci eu m-am enervat de numa şi am zis că nu completez nimic. după aia am primit ceva e-card. pe e-card scriau tot soiul de chestii din alea cu blablabla LA MULŢI ANI blablabla UN SFERT DE SECOL blablabla AI ÎMBĂTRÂNIT blablabla O SĂ TRĂIEŞTI O SUTĂ DE ANI. a fost drăguţ. serios. scrie la sfârşit şi ce mi s-a luat cadou (un memory stick de 2 giga-chiar aveam nevoie, serios). oricum, după asta m-a şi sunat (începusem să scriu că mi-a dat un telefon dar nu vroiam să se înţeleagă greşit).nu era prea bine dispus la telefon. avea aşa un ton de "na, am făcut-o şi pe asta". ca o chestie pe care o bifezi în agendă. oricum, a sunat. aia contează. toată familia a fost surprinsă. adică mă gândesc că bunica mea (adică mama lui) de aia m-a întrebat "tată-tău nu te-o sunat?!"... şi nu "ce mai zice taică-tău". whatever. a trecut. nu şi-au amintit de mine naşii mei şi unchiul şi mătuşa mea (singurul meu unchi, adică fratele tatălui meu- probably runs in the family). a, da, a mai uitat de mine cea mai veche prietenă a mea. chiar dacă ne vedem rar (deşi stăm în blocuri alăturate), de zilele noastre de naştere ne sunam tot timpul.
ce a mai fost interesant...hm.. da. a fost soră-mea la cluj. despre asta nu prea am chef să scriu pe blog, no offense. mi-a picat bine să o văd. oricum, nu asta vroiam să zic. vroiam să zic că au urlat la mine nişte cretini. primul a fost ceva boşorog de vreo 70 şi ceva de ani. nu că nu respect oamenii în vârstă dar nu cred că vârsta în sine este motiv pentru respect. adică nu toţi bătrânii sunt de treabă. unii sunt foşti criminali de război. alţii sunt doar prost crescuţi şi stau în blocurile de prin zona mea. ăsta mai avea şi mutră de om sobru şi serios şi deştept. aparenţele înşeală. eu şi soră-mea mergeam înspre staţia de bus. nenea ăsta venea spre noi. aşa cum e moda la cluj, nici prin gând nu-i trecea să se dea la o parte. în final, s-a băgat în poşeta lu' soră-mea. soră-mea s-a întors şi şi-a cerut scuze. moşul a început să bombănească lucruri simpatice de genul "uită-te unde mergi, zăpăcito/ameţito" după care alte lucruri simpatice. eu m-am supărat şi am simţit nevoia să îi iau apărarea la soră-mea, că ea trăieşte într-o ţară în care oamenii zâmbesc şi se dau la o parte pe trotuar, dacă nu este loc. mă rog, l-am întrebat pe nenea ce mai vrea că doar şi-a cerut iertare fata. el, ca un domn în etate ce se afla, a început să îmi explice ce acte negândite ar vrea să facă cu crucea lu' mama. nu zic şi eu aici că ar fi urât. oricum, de mult n-am mai auzit aşa vorbe dulci de la un domn în vârstă. atunci i-am zis şi eu de mama lui şi m-am dus mai departe. asta a fost aşa, o chestie de dimineaţă. ca să am o zi frumoasă de ziua mea....şi pe după-masă, când am condus-o pe soră-mea înapoi la gară, domnul conductor de tren mi-a arătat şi el maniere frumoase. a fost un adevărat exemplu mentru mine. am deschis uşa la minunata "săgeată albastră" la care biletul de tren e mai scump ca unele bilete de avion. am deschis uşa că îmi luam rămas bun de la sora mea. atunci a venit domnul conductor şi mi-a zis că dacă îi las uşa deschisă la vagon îi omor călătorii. eu i-am zis, cu un ton glumeţ şi voios, că dacă tot e inter-city ar putea să dea şi căldură, ca să nu îi moară călătorii. chiar încercam să fiu spirituală şi glumeaţă. nenea ăsta s-a făcut roşu de numa şi a început să urle la mine în ultimul hal. era şi mare şi gras de numa... până la urmă aşa de tare striga la mine că îmi era frică că mă plesneşte. mă vedeam deja lipită de asfalt.aşa că am plecat de la gară în viteză destul de mare. nenea se purta de parcă era trenu' lu' tanti care l-a făcut. pe banii noştrii....că el precis nu plăteşte să meargă undeva cu trenul. eu am apucat să îmi iau rămas bun cu următoarele cuvinte "eu mă duc că mă bate ăsta imediat. mă bucur că ai fost. ceau". foarte sentimental. după aia am venit acasă şi am plâns. şi cam asta a fost ziua mea. am uitat să menţionez că dimineaţa am făcut un chec pentru gabi (are şi nume soră-mea) pe care l-am ars un pic. seara în schimb a fost super ok. mi-a picat bine. lumea bună. nu toţi oamenii pe care aş fi vrut să îi văd au fost cu mine. cu ei, data viitoare. ştiu ei cine sunt. oricum, m-am zbenguit un pic, am urlat şi lălăit, am povestit şi am băut bere. a fost fain. măcar s-a terminat cu bine.
na, acuma ar cam fi cazul să mă opresc. mă duc la meci de baschet azi. n-am mai fost la un meci de baschet de vreo 10 ani sau aşa ceva. şi oricând aveţi nelămuriri: întrebaţi-mă cât e ceasul.

p.s. donez ceasul meu vechi. tehnic vorbind funcţionează. cureluşa necesită reparaţii minime. se poate şi schimba. e destul de sportiv. nu-i nou dar se ţine bine. nu e de rasă pură: provine din flohmarkt (piaţa de vechituri) din frankfurt, de la ruşi. atunci era nou.