Puiul meu cel caramelizat

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un fast food chinezesc unde se vindeau lucruri bune la gust. Ceea ce lumea nu ştia era că vrăjitoarea cea rea, tanti vânzătoarea, împreună cu vrăjitorul cel rău, bucătarul, aveau nişte planuri mârşave de a înşela pe toată lumea spunându-le că ceea ce se afla în farfurie era carne de pui, când de fapt erau gogoşi şi găluşte. Şi mulţi au fost cei ce s-au perindat pe meleagurile fast-foodului cu pricina, mulţi au fost cei ce s-au pus la încercare dar n-au izbândit. În zadar au plătit fiecare câte 840 de forinţi pe o porţie de pui din ăla căci nu s-au ridicat la nivelul provocării.
Într-o bună zi o gurmandă, pe numele ei "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui", a călcat pe teritoriul sus-numitului local. A scos la înaintare cei 840 de forinţi, a luat farfuria şi s-a aşezat. Încă din primul moment a intrat într-un conflict cu vrăjitoarea cea rea. "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" nu vroia nici orez, nici paste (a.k.a. "rice or noodles?"). "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" a provocat-o pe vrăjitoare şi a cerut ... (suspans, să bată tobele!!!) CARTOFI (vai!). Cartofii erau formidabili. Sosul caramelizat era bun... dar ceva nu era tocmai koşer.
"Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" a înţeles atunci că are de-a face cu o maaare provocare şi a revenit la fast-foodul cel rău pentru a studia inamicul. Cu forinţii pregătiţi a înfruntat-o din nou pe vrăjitoarea cea rea. Vrăjitoarea, văzând că avea de-a face cu un adversar vrednic, nu s-a mai împotrivit dorinţei neobişnuite şi a pus cartofii pe farfurie aproape fără comentarii.
Abia după a treia încercare "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" a decis să ia măsurile necesare. Şi-a suflat din greu şi s-a străduit de numa' şi a găsit o reţetă de pui caramelizat pe net. Ba mai mult, a descoperit că vrăjitoarea cea rea vindea specialităţi vietnameze la fast-foodul chinezesc!!! Atât i-a trebuit "Ioanei-cea-iubitoare-de-carne-de pui" că a şi pornit într-o călătorie lungă şi încărcată de aventuri în căutarea ingredientelor magice. După plimbări lungi şi neurmate de succes, "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" a ajuns la locul magic, locul unde se pregătea bătălia adevărată: Magazinul Chinezesc De Sub Piaţa Mare. Acolo Vrăjitorul cel Bun (patronul/vânzătorul) a ajutat-o pe "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" şi i-a pus la dispoziţie toate cele necesare pentru puiul caramelizat (mai puţin puiul propriu-zis şi ghimbirul - alea au provenit din piaţa de deasupra magazinului). Sosul de soia, sosul de peşte, oţetul din orez şi zahărul cel maro închis (mai închis la culoare decât cel brun) şi aromat au fost puse în traistă şi păzite cu grijă până acasă.
După muncă serioasă de autoconvingere şi vizionarea reţetei de 3 sau 4 ori (filmuleţ), "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" s-a apucat de provocarea cea mai mare de până acum. Cea mai serioasă provocare posibilă.
Bătălia a fost dură, mai ales partea cu dezosatul pulpelor de pui (data viitoare "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" va cumpăra carne gata tăiată, promite solemn!!!). "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" i-a învins pe vrăjitorul cel rău şi pe vrăjitoarea cea rea cu uşurinţă. Carnea de pui era muuuult mai delicioasă decât gogoşile vrăjitoarei. Caramelul era din ingrediente mule mai de calitate şi gustoase decât cele ale vrăjitoarei. Şi uite aşa a ajuns vrăjitoarea cea rea să piardă un client (ba chiar mai mulţi sper!) iar "Ioana-cea-iubitoare-de-carne-de pui" a trăit fericită până i s-a spus povestea. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa."
THE END

Poze:

- stadiul incipient: carne în tigaie, bucăţi cât să încapă în gură;



- sosul; bucăţelele albe sunt ghimbirul şi usturoiul;

- carnea fierbând în sosul care nu părea să scadă nicicum (naiba ştie ce aragaze au americanii că la bucătarul din filmuleţ a fiert carnea vreo 7 minute în sos, la mine cam 20);
- faza în care sosul a început să scadă şi să se îngroaşe:D

-LAST (BUT NOT LEAST): - faza dinainte ca Lili să mănânce pe nerăsuflate jumate din farfurie ( a doua jumătate n-a mai putut. nici eu.)

Dacă se decide cineva să încerce, singura recomandare e să aveţi răbdare că se îngroaşă sosul până la urmă. Şi ca să lămuresc unitatea de măsura a lui nenea din filmuleţ (e vorba de filmuleţul pe care îl găsiţi dând clic pe titlul "Kinai Gyorsbufe" un pic mai jos), "quarter cup" e cam 60 de ml.