La poştă

Pentru că de cele mai multe ori experienţele de la poştă sunt negative şi pentru că de cele mai multe ori tendinţa ar fi aceea de a scrie de rău despre instituţii (mai ales cele de genul poştei) am decis să menţionez azi o experienţă pozitivă la poştă. Ultima dată când am fost acolo am fost cu Natalia şi era o tanti afurisită şi rău-voitoare. Nu o să scriu despre asta că a făcut-o Nati deja (postul îl găsiţi aici). Astăzi am avut de trimis o carte. Vă zic eu că e o aventură mai aventuroasă decât pare... Să vă văd pe voi încercând să îndesaţi o carte cu o formă complet atipică pentru dimensiunile de plicuri disponibile la noi, într-un plic complet nedispus să se lipească acolo unde trebuie. Aş fi vrut să iau un plic mai scump care să îmi ofere calitatea unui autoadeziv sau ceva similar numai că nu am găsit niciunde unul în care să şi încapă cartea... Am încercat să fiu politicoasă şi zâmbitoare... trebuie să recunosc că am intrat în clădire cu dinţii strânşi şi încercând să îmi amintesc ce conţinea reclamaţia depusă de Nati acum câteva luni, pentru eventualitatea în care m-ar fi insultat şi pe mine cineva. M-am îndreptat înspre tejgheaua a cărei funcţie nu o cunosc, unde o tanti supraponderală şi neprietenoasă bârfea cu o altă tanti care părea a fi clientă. Am întrebat dacă există vreun mod anume în care trebuie ambalate cărţile sau dacă e OK în plic şi atât. Am întrebat pentru că am primit multe plicuri cu cărţi acasă, când eram mică, şi majoritatea aveau colţul tăiat. Pe atunci presupusem că nu degeaba. Azi nu mai ştiu nici eu. Cert e că e suficient un plic. După ce am scris frumos, cu litere de tipar, adresa expeditorului şi a destinatarului, m-am îndreptat cuminte înspre ghişeul unde ştiam că se trimit recomandatele. Tanti de acolo m-a îndrumat înspre colega ei, că acolo nu era nimeni la coadă. Acolo era o doamnă/domnişoară foarte aranjată şi foarte plăcut îmbrăcată. Nu numai că nu purta tradiţionala vestă de poştă ci mai avea şi o bluză tare frumoasă pe ea. Am ajuns la concluzia că ar fi un pic deplasat să o întreb de unde a cumpărat-o aşa că m-am mulţumit admirând-o. Mi s-a spus că nu e bine lipit plicul (ceea ce ştiam deja dar nu aveam altă posibilitate de a lipi) şi mi s-a dat un lipici ca să încerc să redresez problema. Nu am reuşit. Mi s-a zâmbit prietenos, cu înţelegere. Domnişoara/doamna de la ghişeu a preluat plicul de la mine şi a încercat şi ea să convingă plicul să stea închis. În final l-a capsat de vreo 4 ori sus. A făcut-o elegant, fără să ciopârţească, fără să se răţoiască la mine. Am plătit cât mi s-a cerut, am primit rest, am salutat şi fost salutată şi am plecat.
Nu a fost de fapt nimic ieşit din comun. A fost în schimb aşa cum trebuia să fie şi cred că merită menţionate şi asemenea experienţe. Ciudat mi-e de fapt că ce m-a impresionat cel mai tare e normal: domnişoara/doamna de la poştă şi-a făcut treaba. Nu e special, e normal aşa. Aţi mai păţit din astea?Adică să ieşiţi de la poştă fără nervi şi fără frustrări?