Nu ştiu de ce sunt aşa cum sunt. Nici de ce sunt alţii aşa cum sunt. Ştiu doar că sunt cum sunt şi nu sunt altfel. Nu pot decât să ma accept aşa cum sunt. Dacă nu aş face-o, cum m-aş mai uita în oglindă dimineaţa?
O perioadă am încercat să înţeleg de ce sunt aşa cum sunt. Am citit o tonă de articole, care mai de care mai ştiinţifice. Nu am aflat nimic. Mi-am îmbogăţit cultura generală dar nimic mai mult. Am citit cărţi despre unii şi alţii şi unele şi altele care sunt aşa cum sunt eu, sau despre care speram că ar fi aşa. Nu, nu am aflat de ce sunt aşa cum sunt. Probabil că m-a influenţat mediul, familia, modelele mele în viaţă şi viaţa în sine. Oare nu pe toţi ne influenţează, oricum am fi şi oricine am fi? Pentru că dacă da, nu e relevant ce m-a influenţat. Şi atunci, de ce contează că unii sunt cumva şi alţii altcumva?
Pe lângă faptul că nu ştiu de ce sunt cum sunt şi de ce sunt cine sunt, o perioadă lungă am trăit crezând că nu eram cum eram de fapt şi că eram altfel decât eram de fapt. Am trăit cu gândul că sunt defectă, rebut, marfă proastă, bună de aruncat la gunoi. Am crezut că sunt singura defectă. Mai eram şi adolescentă pe deasupra, adică orice aş fi fost mi-ar fi fost greu de acceptat şi suportat. La un moment dat, târziu poate, m-am trezit că nu sunt cine credeam că sunt. Că sunt altcineva. Că nu ştiu cine sunt şi cum sunt şi că mai trebuie să aflu. Între timp ştiu că nu sunt singură, că sunt şi alţii aşa cum sunt eu. Între timp ştiu cine sunt. Îmi place cine sunt. Mi-ar fi fost mult mai simplu să nu fiu cine sunt, să nu fiu cum sunt dar nu pot schimba asta. Poate alţii pot, cine ştie!?! Eu nu. Eu sunt cine sunt şi nu sunt nimic în plus şi nici în minus. Cine mă place şi mă acceptă aşa cum sunt, ştie deja cum sunt. Cine mă judecă pentru cum sunt, nu trebuie să mă placă. Tot ce îmi doresc este să nu fiu judecată pentru cine sunt. Sunt multe lucruri. Unele din "lucrurile" cu care mă identific sunt acceptabile, plăcubile chiar. Cam atât am de zis.
1 comment:
problema "cine sunt" o are toata lumea....ba nu...sa nu exageram, lumea daca depaseste un anumit nivel intelectual si nu se bazeaza pe sintagma biblica "fericiti cei saraci cu duhul". definitivarea, constientizarea, acceptarea si ulterior chiar multumirea de sine intervine pe parcursul maturizarii ca fiinta. oau...am emis niste ipoteze...nici macar originale, :P , dar ma straduiesc sa implinesc nevoia ta de interactiune (imi place ideea d blog). aaaaaa, mai voiam sa comentez ceva, a da, faptul ca profetiile lu' nuca ink se mai pot indeplini asa ca...sus capul.
p.s. daca reusesc sa si postez comentariul asta....
p.p.s. avand in vedere ca am pomenit-o p nuca ar trebui sa stii care dana sunt. indiciu - "pizza hranitosa"
Post a Comment