de muuuuuuult

N-am scris de mult. Ştiu. Probabil nu e cel mai bun moment să scriu acum, sunt într-o dispoziţie ciudată.
De ultima dată când am scris s-au întâmplat multe de tot. Nici nu ştiu de unde să încep sau dacă vreau să încep de undeva... Pe scurt, următoarele evenimente au fost cele mai importante:
1. sunt mătuşă. Am o nepoţică frumosă şi sănătoasă şi simpatică. Încă nu ne ştim pe viu, numai din poze, dar pare tare simpatică.

2. sunt naşă. Se pare că am ajuns la acel moment în viaţă în care prietenii mei fac copii. Nu prea ştiu ce să zic de asta. Oricum, faptul că cineva mă respectă într-atât şi are aşa de multă încredere în mine e o onoare. O să încerc să fiu o naşă bună. Mi-a fost tare frică la botez să nu o scap pe aia mică în bazinul ăla cu apă sfinţită dar a stat cuminte până la urmă. E simpatică micuţa şi îi place de mine. O cheamă Jasmin şi e fiica unei foste colege de generală. Urmează poze şi cu cea mică si cu nepoţica mea în curând.

3. taică-meu şi-a terminat doctoratul. În sfârşit. Aşa am obosit să aud de doctoratul ăsta că parcă nici nu mai contează dar probabil pentru el e diferit. E şi asta o treabă. Atâta că nu mai am eu mare respect pentru titlul ăsta şi pentru lumea academică în general.

4. Am început să mă gândesc tare mult la unele decizii pe care le-am luat în trecut. Nu ştiu dacă le regret sau nu. Cred că nu aş face nici acum altfel dar mă tot întreb cum ar fi fost viaţa mea dacă în anumite momente aş fi mers pe un drum un pic diferit. E vag, ştiu dar restul gândurilor sunt încă la mine în cap şi nu ştiu cum exact sau dacă vreau să le exprim.

5. Na futu-i, aici îi baiul. Am ajuns la concluzia că sunt un pic ipocrită. Tot timpul am zis că nu îmi pasă ce cred alţii despre mine. Că nu e important ce zice X şi Y ci e important să fiu eu fericită. Păi pe de o parte, fericită nu sunt, pe de altă parte am ajuns la concluzia că aş fi mai fericită dacă nu aş avea aşa de multă... nu ştiu cum să-i zic altfel decât supărare în mine. Sunt supărată. Tare de tot. Cronic. Nu de azi sau ieri, ci de mulţi ani. Sunt supărată pe familia mea, pe părinţi, pe soră-mea, pe antrenorul de la Karate, pe toţi care au închis ochii, pe şcoala la care am fost, pe profesorii care s-au mulţumit cu mediocritatea mea, pe bunicii mei - şi pe cei pe care îi cunosc, şi pe cei care au murit înainte să mă nasc sau la scurt timp după. Sunt supărată pe societatea şi ţara în care am crescut şi am fost educată, pe restul societăţii care m-a făcut să cred că ceva nu e ok cu mine. Sunt cel mai supărată pe taică-meu poate. Sunt supărată de ani întregi şi sunt din ce în ce mai sătulă de supărarea asta. Şi de aia cred că sunt ipocrită pentru că nu pot vorbi despre asta. Pentru că ştiu că am nevoie să scriu. Sună ciudat dar cumva am convingerea că singura posibilitate să scap de supărarea asta (cei care nu mă cunosc prea bine zic că sunt pesimistă... e mai bine aşa pentru ei). Ştiu că scriind ce mă doare, aş putea să mă eliberez de ce e în mine. Numai că mi-e frică de ce ar ieşi din mine. Mi-e frică de ce ar zice toţi cei pe care sunt supărată dacă ar vedea ce scriu. Mi-e frică de ce s-ar întâmpla cu/în mine în timp ce scriu, mi-e frică că aş rămâne singură după aia. Mi-e cel mai frică poate de faptul că nu ştiu ce ar mai rămâne din mine. Sunt un om pasional, mi s-a mai spus şi că dramatizez. Mi-e frică să nu rămână tot ce e bun sau puternic sau pasional în mine undeva pe ceva hârtie/calculator. Mi-e frică să nu rămân goală pe dinauntru.
Heavy stuff, I know. Ce să zic... de mult mă preocupă unele chestii şi deja apasă tare. Am mai scris eu una-alta mai demult dar cumva parcă e mult prea mult din mine ce am de scris. Parcă oricâţi ani aş avea, mă simt mică. Ca şi cum o să fiu pedepsită dacă fac ceva. De exemplu nu îmi place să fumez de faţă cu părinţii mei. E ridicol. Amândoi ştiu că fumez dar ceva mă face să mă simt prost. Dacă de nimic altceva, de gura lor. Nu am chef să mi se zică aceleaşi texte over and over again. Da, e rău să fumezi, ştiu asta. Multe lucruri sunt rele şi oamenii tot le fac. Putem muri aşa de uşor că deja mi se pare ridicol... Pe tramvaie şi maşini nu scrie mare cât China că te pot omorî. Nici pe tricourile oamenilor. Nici pe nimic de altfel. Fumez. Asta e. Nu vreau să mă las de fumat acum pentru că îmi place să fumez. Îmi face plăcere. Alţi oameni au alte defecte, astea sunt ale mele. Big deal.
Mai am tone de exemple dar nu vreau să le zic acum. Nu pot. Ceva nu mă lasă. Na, măcar se mai lămureşte lumea ce mai e cu mine. În mare, toate bune şi frumoase numai că sunt un pic supărată de vreo 13 ani şi nu-mi mai trece.
Şi ca să închei cu un ton ceva mai pozitiv, ieri în bus am văzut cea mai ciudată chestie din viaţa mea: un tip mare şi beat în bus - stătea pe bancheta din spatele meu, mai degrabă l-am mirosit decât să mă uit la el - avea un şoarece din ăla alb ca de laborator pe umăr. Când m-am ridicat să mă pregătesc de coborâre am sesizat ceva alb pe el. După aia am crezut că e de plastic sau ceva (mai avea şi ochii roşii şi coada roz) numai că a început să se foiască. Era cât se poate de viu. Nu ştiu de ce stătea acolo sau cum de nu a sărit. Oricum, am văzut-o şi pe asta. Voi, mai citiţi careva blogul ăsta? Voi ce mai faceţi?

More goodies :)

Am dat azi de nişte chestii faine de tot pe net şi pentru că nu mă pot decide ce e mai fain, le pun pe toate. Unele sunt de pe un site numit www.filmic.ro unde sunt chestii gen reclame şi scurt-metraje şi din astea. Oricum, enjoy şi ar fi drăguţ să vă mai daţi şi cu părerea (dacă aveţi la ce).








Last but not least, un filmuleţ care m-a înduioşat tare de tot.

Back in business

Mă refer mai exact la seria 8 din American Idol. N-am scris nimic despre asta până acum că am tot aşteptat să am şi eu favoriţi. Au ajuns la top 10 (ieri a fost eliminat al 11-lea) şi sunt talentaţi aproape toţi. A zburat ieri una dintre favoritele mele, Alexis Grace. N-a cântat genial ieri dar cred că toţi păţesc şi din astea. Din cei 10 rămaşi, 8 mi se par ultra-talentaţi aşa că probabil în fiecare săptămână îmi va părea rău.
Oricum, săptămâna asta s-a cântat country. La unii le-a ieşit mai bine, la alţii mai puţin dar măcar eu pot spune că din momentul acesta am o favorită. Îmi place vocea ei şi stilul de a cânta şi mi se pare că are un timbru special. A cântat Walkin' After Midnight de Patsy Cline. Azi am ascultat şi originalul şi sunt şi mai impresionată. Mai mult, tipa a ieşit pe scenă şi a cântat proaspăt scoasă din spital ("virus gripal de tip B") aşa că din partea mea, tot respectul. Ar fi frumos să menţionez şi numele ei.. Megan Joy se cheamă şi e simpatică şi e şi mămică printre altele. Mi se pare foarte ciudat braţul ei stâng care e tatuat de sus până jos. Nu pare să se potrivească cu nimic din personalitatea ei (cea pe care o arată). Cine ştie, poate de fapt de aia şi l-a şi făcut, ca să nu mai pară drăguţă şi simpatică... Whatever. Pentru termeni de comparaţie mai buni, pun şi originalul de la Patsy Cline.



Din ce cântă Megan lipsesc ultimele 3 secunde (păcat de fapt că sunt fix notele finale care i-au reuşit tare bine). Enjoy. Vreau păreri!



P.S. clipul nu e video ci doar o imagine, aşa că e numai pentru ascultat.

diverse

of. e joi şi e ziua mea liberă. îmi propusesem la un moment dat ca atunci când sunt liberă să nici nu trec dunărea (jobul e pe partea cealaltă faţă de unde locuiesc şi unde e tot). nu se poate din păcate. am şedinţă cică. adică ma duc la birou şi mai sunt vreo 5 oameni pe acolo, ne salutăm, fiecare completează o listă şi fiecare se duce în plata domnului. pentru asta trebuie să mă deplasez la bus, să stau în vânt vreo 10 minute şi să pierd vremea vreo 2 ore cu toată povestea asta.
azi am "răsfoit" un site mişto. e un blog, l-am trecut deja pe lista blogurilor pe care le citesc (warning: e pretenţios). aviz amatorilor (romi, ştii tu cine eşti! mama, şi ţie o să îţi placă).
una din chestiile scrise mi-a picat tare bine. e despre salonul de carte de la paris. textul e aici.
în afară de asta viaţa mea e relativ monotonă. muncesc, vin acasă, mă culc, mă trezesc, muncesc... etc. ocazional mai ies la o bere. mă simt groaznic că vorbesc mult despre servici şi mi se pare oribil, mă îngrozeşte ideea că am devenit incapabilă să port conversaţii normale, inteligente, sarcastice, stimulatoare. parcă mă plâng şi când nu asta e intenţia. cumplit.
îmi lipseşte clujul mult. şi oamenii de acolo. şi senzaţia că mă pot întâlni oricând cu cineva pe stradă, absolut întâmplător.
mă duc. peste 2 ore tră să fiu la lucru şi vreau să fac ceva plăcut înainte. văd eu ce.

Goodies de pe net

Am decis să pun chestii faine pe care le descopăr (sau le descoperă alţii şi îmi spun de ele) pe net. Azi pun un spot japonez care m-a impresionat tare. Enjoy.

"The Funny Side"

M-am trezit dimineaţa cu o senzaţie cumplită în gât. Nu puteam înghiţi şi mă durea numai ideea. În consecinţă am decis să îmi dau ultimii bani pe un Oscillococcinum, medicamentul meu homeopat/naturist preferat pentru vindecat răceala. Mai aveam cam 2000 de HUF şi estimam că medicamentul e pe undeva pe la 1500. Nu estimam în schimb că e aşa de plin la mall unde mă aflam tocmai şi nici nu estimam că voi ajunge atâââât de aproape de una din librăriile mele preferate (au cărţi în engleză, germană şi franceză - şi câteva şi în spaniolă) unde sunt cărţi ieftine şi faine şi noi şi vechi. Alea vechi sunt în stare bună şi de vreo 2 sau 3 ori mai ieftine decât cele noi. Cine nu mă cunoaşte ar trebui să deducă din cantitatea de cuvinte dedicate medicamentelor, respectiv cărţilor, că n-am mai apucat să îmi iau Oscillococcinum... Mi-am luat în schimb 2 cărţi mişto de poezie :) Am răsfoit doar una din ele mai mult, şi anume cea numită "The Funny Side", care are 1o1 poezii haioase. Nu neapărat vesele toate dar măcar haioase. Am decis să pun aici câteva care mi-au rămas în minte sau care m-au amuzat mai tare.

Money

by Richard Armour

That money talks

I won’t deny.

I heard it once,

It said, ‘Goodbye.’

Resumé

by Dorothy Parker

Razors pain you;
Rivers are damp;
Acids stain you;
And drugs cause cramp.
Guns aren't lawful;
Nooses give;
Gas smells awful;
You might as well live.

The Pessimist

by Benjamin Franklin King

Nothing to do but work,
Nothing to eat but food,
Nothing to wear but clothes
To keep one from going nude.

Nothing to breathe but air
Quick as a flash 't is gone;
Nowhere to fall but off,
Nowhere to stand but on.

Nothing to comb but hair,
Nowhere to sleep but in bed,
Nothing to weep but tears,
Nothing to bury but dead.

Nothing to sing but songs,
Ah, well, alas! alack!
Nowhere to go but out,
Nowhere to come but back.

Nothing to see but sights,
Nothing to quench but thirst,
Nothing to have but what we've got;
Thus thro' life we are cursed.

Nothing to strike but a gait;
Everything moves that goes.
Nothing at all but common sense
Can ever withstand these woes.

Sper să savuraţi şi voi poezia. Eu una am constatat că îmi lipsea. N-am mai citit poezie de mult. Din plăcere, nu forţată de şcoală.

P.S. Cealaltă carte cumpărată se numeşte "Banned Poetry" şi e tot mişto. Sper. Încă n-am aprofundat. Sper să îmi ţină de cald cele două că acuma stau şi strănut si beau litri de ceai cu miere şi lămâie...

Dedicaţie specială

Pentru că în ultimele zile, singura muzică pe care o mai aud e în maşina şoferului care ma duce/aduce de la lucru la 5 dimineaţa sau 3 noaptea, sau cât o mai fi ora când mă îndrept spre casă, nu am mai avut de mult melodia zilei. Ultima piesă care mi-a rămas în cap e de la Pink. Sau mai bine zis P!NK. Nu pentru super versuri ci pentru ritm şi energie şi pentru faptul că am reţinut ritmul deşi am auzit piesa la 5 dimineaţa când nu mai ştiam pe ce lume trăiesc de oboseală. Aşa că melodia zilei este asta şi e special pentru Cristina-de-la-Braşov-care-trăieşte-la-Bucureşti-şi-a-fost-la-LMA-la-Cluj. Ştii tu cine eşti :)
Enjoy the song. Măcar e ritmat şi demn de lălăială toată ziua.

Wishful thinking / bad day

Am avut o zi nasoală azi. N-am chef să vorbesc despre asta dar simt o nevoie disperată de a încerca să îi schimb cursul (zilei) înainte să se termine... Pentru că nu mai am mult timp (adică vreo 2 ore sau 3 până mă culc), declar melodia zilei de azi o piesă pe care o găsiţi aici. Prima dată când am auzit-o m-a scos din sărite. Acuma îmi place şi încerc să îmi imaginez că e într-adevăr aşa cum zice cântecul ăsta (de tura asta chiar nu dau niciun indiciu). Dacă vă roade curiozitatea, clic pe titlul de sus sau acolo unde zice "aici". Enjoy! Sper să vină zile mai bune. Nu mi-ar strica. Nici altora, cred.

Încă o zi, încă o melodie

Ştiu că n-am mai scris de mult şi nici acum nu prea am timp dar m-am gândit că măcar o "melodia zilei" aş putea să pun, mai ales că am lălăit-o toată ziua. Aşa că, din categoria femeilor senzaţionale care au făcut istorie şi s-au făcut remarcate şi iubite, Liza Minnelli. Poate mai merită şi menţionat că e fiica altei mari actriţe/cântăreţe şi anume Judy Garland. Cred că mai mult a împiedicat-o asta în carieră, decât să o ajute. Anyhow, piesa asta una merită auzită şi văzută. Enjoy!
P. S. Dacă aveţi timp, filmul e formidabil (deşi e vechi şi unii se motivează mai greu să vadă din astea). Pentru melodie, clic pe titlu sau pe numele de mai sus.