FORWARD-URI

Vreau să clarific de la bun început că folosesc generic "forward" pentru mailurile trimise la multe persoane, mailuri cu un conţinut impersonal, de cele mai multe ori conţinând bancuri, imagini sau prezentări power-point. Cred că e destul de clar la ce mă refer şi cred că absolut toată lumea care citeşte ce scriu eu aici, chiar dacă nu e multă lumea aia, a primit sau trimis (sau ambele) într-un moment sau altul un asemenea mesaj. Ce vreau să zic despre ele:

1. Este o modalitate foarte uşoară de a îţi virusa calculatorul.

2. Nu-mi plac. Nu-mi place să le primesc, nu-mi place să le citesc. Nu le trimit.

3. Nu sunt o formă de comunicare! Mă refer acum concret la mesajele cu bancuri si la cele cu "dacă nu trimiţi la nu ştiu câţi oameni, nu ştiu ce păţeşti".

Am decis să abordez subiectul aici pentru că se pare că am pornit un adevărat conflict la mine în familie pentru că am protestat la numeroase asemenea mesaje.

Am convingerea că multe dintre mesajele astea pornesc în birouri, unde se presupune că lumea lucreaza dar unde oamenii de multe ori încearcă să se destindă sau relaxeze pe net. Şi uite-aşa trimiţi nişte bancuri la colegul de birou, care le trimite la alt coleg de birou, care le trimite la rude şi prieteni. N-o să vorbesc despre ce ar trebui să facă oamenii ăia în loc să trimită forward-uri. Vreau numai să spun şi eu câte ceva.

Internetul este o platformă imensă, un spaţiu virtual nelimitat care poate fi folosit la o tonă de chestii. Avem emailul, adică poşta virtuală care ne permite contactul aproape instantaneu cu persoanele cu care dorim să comunicăm, avem posibilitate nelimitată de networking - profesional sau neprofesional (de la Linked-in la facebook, hi5 şi până la myspace), avem blogurile, care ne permit să ne exprimăm în scris pe un subiect anume sau pur şi simplu să batem câmpii, cum fac eu acum. Avem acces la informaţie, care mie personal îmi facilitează viaţa cea fără de televizor. Tot timpul am spus că dacă n-ai găsit ceva pe internet, înseamnă că n-ai căutat cum trebuie. Tot aşa, trebuie să ştim - sau să învăţăm - cum să folosim platforma asta imensă, sau cum să folosim informaţia.

Pentru că de ceva vreme nu lucrez, ma simt incredibil de inutilă. Caut de lucru pe net, citesc anunţuri, trimit cv-uri... şi aştept. Între timp lipsa de bani mă face să petrec o groază de timp în casă, în faţa calculatorului. Încerc să nu irosesc timpul ăsta, în măsura în care pot. Încerc să citesc ştirile, să mă îmbunătăţesc... într-un fel. Cel puţin asta e intenţia. Citesc despre lucruri despre care nu ştiu prea multe şi consider că ar trebui, citesc despre ideile unora şi a altora, mai dau de câte o pagină artistică, de bloguri interesante, discursuri interesante. Încerc să nu fac umbră pământului degeaba, cum se zicea mai demult. Din punctul ăsta de vedere, loc de îmbunătăţit am. Mult, din păcate. Aşa de multe lucruri nu ştiu că mă sperie ideea! Oricum, făcând eu ce fac pe net cam zilnic, am dat de o groază de proiecte interesante şi de o groază de metode inteligente de a folosi internetul.

De exemplu astăzi am găsit un proiect pe youtube numit CHARTJACKERS . Nişte băieţi populari pe internet şi-au propus să folosească popularitatea lor de pe youtube ca să producă o melodie care să intre în topurile muzicale din Anglia şi să doneze toţi banii. N-au avut bani şi au pornit de la zero. Au reuşit! În final au adunat 10.000 de lire pentru o organizaţie care se ocupă cu copiii. Filmuleţul de pe youtube explică tot (are 24 de minute).

Alt exemplu: cei de la youtube au făcut un proiect în care lumea trimitea întrebări pentru Obama. Întrebările au fost votate de public şi în final s-a organizat un interviu cu preşedintele american unde acesta a răspuns la cele mai populare dintre întrebări.

Astea sunt, zic eu, exeple bune pentru cum se poate folosi internetul într-un mod creativ şi util. În aceeaşi ordine de idei, o cunoştinţă de-a mea (dacă vreţi, puteţi zice ca suntem prietene, deşi nu ne cunoaştem extrem de bine), o indiancă născută în America, a deschis un ONG pentru combaterea traficului de persoane din India. Concret. Este metoda ei de a se lupta cu o problemă gravă din ţara ei de origine. Tipa a lucrat o perioadă cu femei care fuseseră "traficate" şi a decis că e nevoie mare de ajutor acolo. Pe tipa asta o cheamă Robin şi anul trecut a terminat masteratul de Gender Studies de la CEU (Budapesta). Ca să adune fonduri şi popularitate a scris un mail tuturor persoanelor pe care le cunoaşte, inclusiv mie, şi ne-a rugat să trimitem mai departe mesajul acelor persoane care credem că ar putea ajuta cumva - ori financiar, ori prin networking. Am trimit mesajul la aproximativ 60 de persoane sub forma de forward. Am selectat persoanele cărora l-am trimis. Nu consider că mesajul ăsta poate în orice fel fi comparat cu tonele de bancuri şi power-pointuri care îmi intră mie în mail. Mai mult, ţinând cont că niciodată nu trimit asemenea mailuri, sper că cei cărora le-am trimis mesajul să îi fi acordat măcar cele 5 minute cât durează să citească mailul.

Îmi pare rău doar că nu sunt mai multe proiecte caritabile din partea românilor care folosesc internetul. Sau măcar idei faine. Nu zic că nu sunt deloc, zic doar că în România există din păcate şi acum tendinţa ca oamenii să se prefacă că fac ceva, mai degrabă decât chiar să facă.

Mai multe informaţii despre organizaţia prietenei mele găsiţi aici .