Completare

Mi-am dat seama că am uitat să menţionez unele lucruri despre Budapesta care pot completa ce am zis până acum.
Una din lucrurile pe care am uitat să le menţionez este cum se bea aici. În Budapesta nu sunt numai femei care fumează pe stradă şi care au manichiura frumoasă. În Budapesta se bea pe stradă. Se bea în general în orice zi a săptămânii şi la orice oră - asta aşa, la modul general. Mai concret vorbind, în timpul săptămânii oamenii beau de pe la ora două. Nu vă imaginaţi doar adolescenţi care beau pe stradă. Bea toată lumea, femei, bărbaţi, adolescenţi, tineri, bătrâni, săraci, bogaţi. Cel mai des se bea bere la doză. Acum că se întunecă mai repede se bea şi mai mult.În weekend se bea la orice oră. Situaţia cea mai frecventă: berea cumpărată la alimentară pe care o bei în drum spre localul spre care te îndrepţi. Sau berile. În unele districte e interzisă vânzarea de alcool după 11 seara (tocmai pentru că se bea aşa de mult pe stradă) dar de fapt dacă intri în magazin şi încerci să cumperi, n-ai nici cea mai mică problemă.
Berile cel mai frecvent întâlnite (pe stradă sau în localuri, same shit really) sunt Dreher, Arany Aszok sau Borsodi. Sunt beri maghiare toate. Eu personal prefer Borsodi că are gust OK. Arany Aszok are gust de bere cu apă şi Dreher e OK la gust dar mai scumpă decât Borsodi.

În weekend, seara mai ales, lumea din metrou e beată. Mi s-a întâmplat şi să nimeresc într-un vagon unde eram parcă singura trează.
Tot aici în Budapesta sunt şi mulţi neo-nazişti. În general destul de mulţi sunt de dreapta, mai extrem sau mai puţin extrem dar de dreapta. Totul pare să aibă implicaţie politică.
Altceva: singurul "magazin" din oraş unde vânzătorii vorbesc limbi străine e piaţa mare. Acolo oamenii sunt interesaţi să vândă aşa că vânzătorii vorbesc engleză şi germană. Mai degrabă germană. În rest, nici în supermarket, nici la poştă, nici la bancă nu vorbeşte nimeni nicio limbă. Indiferent de vârstă. Am păţit şi să fiu înjurată de vânzătoarea de la raionul de şunci şi salamuri (sună mai bine decât mezeluri) pentru că ea nu vorbeşte engleză. De asemenea, nimeni nu apreciază dacă încerci să le vorbeşti limba. Decât să te chinui să o rupi în maghiară cu cele 30 de cuvinte din vocabular, mai bine limbajul semnelor în combinaţie cu Globish. Funcţionează. Ori că le place, ori că nu la vânzătoare, tot pricep până la urmă ce vrei.Specific maghiar: greutăţile nu sunt date în grame sau mililitri. Băuturile din localuri se vând la decilitru (adică 100 de mililitri) iar tot restul (de exemplu şunca de la magazinul unde m-a înjurat aia) e la decigrame. Mai mult de atât, dacă cumva vrei şuncă, atunci când zici "200 GRAMS of..." ai grijă să zici GRAMS destul de tare că altfel tanti pune de 200 de forinţi. Şi nu, nu e de la sine înţeles că o vânzătoare ştie să transforme în grame...e prea complexă operaţiunea şi cumpărătorul este nesimţit pentru că solicită activarea celor 2 neuroni în timpul ei de bârfă cu colega de raion.
Aşa cum în România practică toate şuncăriţele din magazine plasatul de mai multă marfă decât s-a solicitat (ex. ceri 150 de grame şi ţi se zice "210 grame,rămâne,da!!?"), aici se practică pusul de etichete greşit. Produsele au doar foarte rar etichetă pe ele iar eticheta de pe marginea raftului, în cazul în care e inteligibilă, corespune unui produs de pe alt raft. Chiar dacă denumirea produsului pe care îl cauţi se află printre cele 30 de cuvinte din vocabular menţionate mai sus, nu ai aproape nicio şansă să iei de pe raft un produs şi să plăteşti pe el cât credeai. De aceea, dacă vreţi să cumpăraţi ceva pe aici, puneţi de-o parte vreo 300-400 de forinţi, just in case. Nu se ştie niciodată.
Cam asta era. De fapt vroisem doar să zic de băutul pe stradă şi nu vroiam să fiu acră dar dacă mersul după salam şi şuncă a devenit uns stres suplimentar în viaţa mea de zi cu zi, măcar să am unde zice ceva despre asta!