Tuesday, July 8, 2008

Jurnal de călătorie


Pentru cine nu ştie, mă aflu în aeroport în Budapesta, în aşteptarea avionului low-cost care mă va duce a Manchester, de unde voi merge la soră-mea care nu ştiu unde locuieşte (spre ruşinea mea).
Oricum, pentru că nu am mai scris pe blog de o mie de ani şi pentru că mi-am şi am tot promis că o să, am decis să încerc un fel de jurnal de călătorie. Nu ştiu în ce măsură voi avea acces la net dar îmi voi da silinţa. Doar n-am cărat 3 kg de calculator degeaba....
De la Cluj la aeroport am venit cu un microbus... Is there anything else!?! Am optat pentru cel care era cel mai apropiat ca oră de sosire de ora decolării avionului cu care voi zbura. Este 15 fără un sfert ora locală şi avionul meu pleacă la 19... Drumul a fost relativ lin şi fără încidente. Zic relativ pentru că şoferul nostru avea tentativa de a intra în depăşiri imposibile... ne-au claxonat o groază de tiruri pe motivul ăsta. Ce mi s-a părut super ok a fost lipsa manelelor sau a muzicii agasante (Europa FM e chiar ok la drum mai lung). De asemenea nu am putut sesiza lipsa putorii tradiţionale busurilor mici.
Oricum, nu prea am chef să povestesc despre drumul de la Cluj la Budapesta că nu e prea interesant. Sunt în aeroport acum şi pentru că sunt singură mă tot uit în jur. Altceva oricum nu am de făcut. Până acum am doar 2 observaţii de făcut:
1. Unde naiba îşi lasă oamenii bagajele??? Aproape toţi oamenii care sunt singuri, sunt fără bagaj, ca şi cum l-ar fi lăsat undeva... Ba chiar sunt şi oameni care umblă în grup şi nu au bagaj la ei...hm...Sunt, ce-i drept, şi unii cu cărucioare din alea mari dar ăia care au aşa mult bagaj nu sunt singuri aşa că pot să se plimbe cât vor. M-aş plimba şi eu un pic dar n-am descoperit locul de debarasat bagaje.
2. Când am zburat de la Cluj la Bucureşti şi vice-versa cu Wizzair am rămas cu o impresie tare proastă. Avionul a întârziat o mie de ani. Restul chestiilor enervante ţineau mai degrabă de aeroport decât de compania aeriană. La un moment dat am auzit şi un fel de explicaţie pentru întârzierile repetate ale zborului respectiv şi aproape că m-am înmuiat şi i-am iertat. Dar acum că mă aflu în aeroport şi sunt ecrane cu zborurile peste tot, nu pot să nu observ că 5 din 8 zboruri au întârziere şi 4 din ele sunt Wizzair. Eu ştiu că e low-cost şi toate celea dar mai dă-o naibii! Propun să ne plângem cu toţii. Dacă se poate atunci când e momentul şi într-un context oficial. Adică să ne plngem unor autorităţi, nu unii altora.
Cam atât pentru moment. Dacă mă mai ţine bateria revin cu alte observaţii. Până una-alta, nu par să existe prize deşi sunt 3 reţele de wireless şi mulţi oameni cu laptopuri. Poate sunt şi nu le-am descoperit eu...
Ţineţi pumnii să nu apară şi în dreptul zborului meu observaţia aia nesuferită "delayed".

6 comments:

Anonymous said...

draga sora-mea,

din punctul meu de vedere, partea interesanta de descoperit in aeroporturi e dupa check-in, pe la magazinele duty free. inainte de asta, din cate stiu eu, nu sunt locuri de debarasat bagajele pana nu le predai (check in). din pacate pana atunci te duci cu valiza si la wc daca-i musai, ca n-ai incotro. prize at trebui sa fie. daca nu gasesti la parter, du-te la etaj chiar langa geamuri.acolo sigur sunt. si fii cu ochii-n patru cand se afiseaza ghiseele de check-in ca lumea sta la coada si cu o ora inainte sa se intample ori-si-ce. nu de alta, dar daca ramai printre ultimii tre sa te grabesti de nebuna... have fun!

Anonymous said...

În mod normal, ar fi trebuit să ajungi. La Newcastle (under-Lyme). Deci, să scrii. Publicul (adică familia) aşteaptă :)
:X

Anonymous said...

Dragă Ioana,

Eşti de peste o săptămînă în aeroport la Budapesta.
Doamne fereşte, n-ai ajuns, sau să înţeleg că ai cărat degeaba kilogramele alea de calculator :D?

Anonymous said...

draga lume,

sora-mea a fost si-a plecat. acum e prin Londra pe undeva. din cate mi-a zis, are cateva mini-pelerinaje de facut, pe la statuia lui Peter Pan, platforma 13 jumate etc. asa ca e probabil tot pe drumuri. am rugat-o si eu sa continue sa bloguiasca, dar mi-a adus aminte de motto-ul blogului - adica probabil n-are chef. Sau timp...

natalia said...

hai ioana, fa-ti timp si chef ca suntem curiosi:)

Laura said...

vai, acum ca am citit ce-ai scris cand te-ai dus in anglia si ma gandesc ce aventuri ai avut la intoarcere, ma doare capul. vizer-ul asta (ca sa ma intorc la spusele unui umil angajat al aeroportului din cluj) multe probleme are... bine c-a trecut cu bine