Thursday, July 17, 2008

camden town, londra

Mă tot stresează lumea să postez.... singura problemă cu toată treaba asta e că sunt la londra....nu prea am timp de stat pe net şi scris. Sunt aşa de multe locuri de văzut şi e atât de puţin timp (so many places, so little time)!!!
Camden Town e zona în care stau pe aici. E super mişto. E o parte plină cu tarabe unde se vând de toate. Un fel de Amsterdam Shop extins pe o zonă maaaaaare de tot. E foarte hipioată regiunea şi sunt mulţi artişti peste tot şi oamenii par destul de relaxaţi.
Nu ştiu, mi se pare că scriu groaznic de împrăştiat acuma. Nu cred că mi s-a aşezat o imagine clară despre ce şi cum. Pot spune numai că librăriile din Germania mi se par mai faine decât cele de aici şi asta pentru că sunt mult mai bine organizate şi mai detaliat împărţite. Pot să mai zic şi că Soho probabil e cel mai super bestial loc de pe planetă. Am fost aseară în Soho. Huh. Nu prea am cuvinte. A fost foarte copleşitor pentru mine. Nu reuşeam să îmi şterg rânjetul de pe faţă şi mi se părea că nu e real. Am văzut de toate. Impresionant mi se părea că sunt oameni angajaţi de localuri (multe localuri şi mulţi oameni) să racoleze clienţi de pe stradă. Dacă te opreşti un pic pe stradă să caşti gura, sar trei pe tine să te întrebe dacă "are you looking for a place to party?". Îţi îndeasă rapid şi un fluturaş în mână cu care probabil ai ceva reducere la băuturi şi te conduce până la intrarea în local. Ba mai fac şi conversaţie oamenii. Ne-am învârtit prin cartier de vreo 3 ori până să decidem că ne aşezăm undeva numai că nu ştiam unde şi am cedat la primul racolator simpatic şi l-am însoţit la localul numit "zebrano". Iniţial localul ne fusese prezentat ca fiind un lounge cu canapele şi muzică liniştită unde nu e prea tare muzica şi e ideal pentru a last drink înainte să mergi acasă. Ni s-a mai zis şi că există şi club unde se dansează la subsol, aşa ceva. Când am ajuns la locul cu pricina, imediat ce am deschis uşa ne-au izbit nişte decibeli... şi după aia ne-au izbit nişte oameni dansând... şi numai de discutat nu puteai că trebuia să urli. Dar am stat. Am stat petru că era o canapea şi masă liberă şi ne dureau picioarele de numa'. Am stat pentru că aveam 50% reducere la prima băutură şi nu intenţionam să urmeze şi alte băuturi. Am mai stat şi pentru că era ok muzica şi era plăcută atmosfera. Era muzică de dans din toate timpurile şi era foarte dansabilă şi nu era cu bumbumbum. Aşa că am stat să bem o bere la 330 (San Miguel - nu-i rea) şi să ne uităm la oameni cum dansează. Am văzut librării deschise la 12 noaptea (ora Angliei!!) şi drag queens cu picioare cum nici cu gândul nu gândeşti şi oameni beţi cântând pe stradă şi oameni treji şi veseli şi biciclete din alea ca un fel de taxi (de fapt sunt triciclete care în spate au o băncuţă pe care încap 2 oameni graşi sau 3 mai slabi). M-am simţit genial. Şi dacă nu apuc să văd toate obiectivele turistice de pe listă, sper să mă mai duc o data măcar în Soho. Nu ştiu dacă ziua are tot aşa de mult farmec dar seara este absolutely fabulous!
Pe lângă asta mai am nişte realizări de bifat pe lista de chestii pe care am apucat să le fac în viaţa asta (cine ştie ce de chestii am făcut în vieţile mele anterioare). Să le enumăr: am văzut un tablou de Monet, unul sau doua de Magritte, vreo 6 de Picasso, 2 de Joan Miro (nu ştiu să pun accentul pe ultimul o). Toate în original!!! Pe lângă ăştia am mai văzut şi o mie de alţi artişti vestiţi şi importanţi. Şi mai şi: cu intrare gratuită! (pentru detalii go to TATE MODERN)
Na cam atât pentru tura de azi. More soon. Poate după ce mai văd una alta, poate după ce ajung acasă. Nu ştiu nici eu.
Poza de sus e în drum spre Soho. Şi pentru admiratorii marilor clişee englezeşti, cum ar fi cabina telefonică roşie: cabilele astea telefonice au pe dinăuntru poze porcoase peste tot. Şi nici nu cred că sunt lipite de vagabonzi, mai degrabă aş zice că sunt reclame.

Tuesday, July 8, 2008

Jurnal de călătorie


Pentru cine nu ştie, mă aflu în aeroport în Budapesta, în aşteptarea avionului low-cost care mă va duce a Manchester, de unde voi merge la soră-mea care nu ştiu unde locuieşte (spre ruşinea mea).
Oricum, pentru că nu am mai scris pe blog de o mie de ani şi pentru că mi-am şi am tot promis că o să, am decis să încerc un fel de jurnal de călătorie. Nu ştiu în ce măsură voi avea acces la net dar îmi voi da silinţa. Doar n-am cărat 3 kg de calculator degeaba....
De la Cluj la aeroport am venit cu un microbus... Is there anything else!?! Am optat pentru cel care era cel mai apropiat ca oră de sosire de ora decolării avionului cu care voi zbura. Este 15 fără un sfert ora locală şi avionul meu pleacă la 19... Drumul a fost relativ lin şi fără încidente. Zic relativ pentru că şoferul nostru avea tentativa de a intra în depăşiri imposibile... ne-au claxonat o groază de tiruri pe motivul ăsta. Ce mi s-a părut super ok a fost lipsa manelelor sau a muzicii agasante (Europa FM e chiar ok la drum mai lung). De asemenea nu am putut sesiza lipsa putorii tradiţionale busurilor mici.
Oricum, nu prea am chef să povestesc despre drumul de la Cluj la Budapesta că nu e prea interesant. Sunt în aeroport acum şi pentru că sunt singură mă tot uit în jur. Altceva oricum nu am de făcut. Până acum am doar 2 observaţii de făcut:
1. Unde naiba îşi lasă oamenii bagajele??? Aproape toţi oamenii care sunt singuri, sunt fără bagaj, ca şi cum l-ar fi lăsat undeva... Ba chiar sunt şi oameni care umblă în grup şi nu au bagaj la ei...hm...Sunt, ce-i drept, şi unii cu cărucioare din alea mari dar ăia care au aşa mult bagaj nu sunt singuri aşa că pot să se plimbe cât vor. M-aş plimba şi eu un pic dar n-am descoperit locul de debarasat bagaje.
2. Când am zburat de la Cluj la Bucureşti şi vice-versa cu Wizzair am rămas cu o impresie tare proastă. Avionul a întârziat o mie de ani. Restul chestiilor enervante ţineau mai degrabă de aeroport decât de compania aeriană. La un moment dat am auzit şi un fel de explicaţie pentru întârzierile repetate ale zborului respectiv şi aproape că m-am înmuiat şi i-am iertat. Dar acum că mă aflu în aeroport şi sunt ecrane cu zborurile peste tot, nu pot să nu observ că 5 din 8 zboruri au întârziere şi 4 din ele sunt Wizzair. Eu ştiu că e low-cost şi toate celea dar mai dă-o naibii! Propun să ne plângem cu toţii. Dacă se poate atunci când e momentul şi într-un context oficial. Adică să ne plngem unor autorităţi, nu unii altora.
Cam atât pentru moment. Dacă mă mai ţine bateria revin cu alte observaţii. Până una-alta, nu par să existe prize deşi sunt 3 reţele de wireless şi mulţi oameni cu laptopuri. Poate sunt şi nu le-am descoperit eu...
Ţineţi pumnii să nu apară şi în dreptul zborului meu observaţia aia nesuferită "delayed".